Vladimir Putin tocmai a fost învestit, pentru a cincea oară, în funcția de Președinte al Federației Ruse, în cadrul unei ceremonii demne de un țar. Acest lucru obligă Occidentul, în frunte cu SUA, să fie foarte atent în ceea ce privește relațiile politico-diplomatice, economice și militare cu Federația Rusă pentru următorii șase ani, atât cât durează mandatul lui Putin.
România trebuie să aibă o diplomație pregătită să abordeze noul context geopolitic în așa măsură încât interesele sale să nu sufere, indiferent de natura lor. Avem nevoie, de asemenea, de o clasă politică responsabilă, al cărei obiectiv principal în politica externă trebuie să-l reprezinte evitarea oricărui tip de conflict cu puternica și vechea noastră cunoștință de la Răsărit – Rusia.
În condițiile în care este evident că, de-acum, fiecare stat se gândește cum poate avea un dialog cu Rusia(urmărindu-și astfel propriile interese), chiar pe fondul războiului purtat de Putin în Ucraina, noi nu putem să rămânem nepăsători la dinamica relațiilor internaționale, cu predilecție în această parte a Europei ce ne privește direct.
Vom vedea cum vom juca pe scena politico-diplomatică a regiunii în viitorul apropiat, deocamdată politicienii noștri sunt preocupați, în cel mai înalt grad, de rezultatul la alegerile din acest an. Cert este că nu ne așteaptă deloc vremuri bune, mai ales că ne regăsim – ca de fiecare dată din secolul al XVIII-lea încoace – chiar lângă acest colos rus. Un adevărat blestem pentru noi, vorba lui Nicolae Iorga. Și vedem cu toții cum este să trăim cu această veșnică amenințare a Rusiei (despre care am scris în primul meu volum). Un coșmar!
Măcar să învățăm ceva din istorie!
Un editorial de Cătălin Ghițuleasa.