Scriitorul Aurel Antonie, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a murit la vârsta de 77 de ani, la Târgu Jiu. Era Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural”, distincție acordată de președintele României în anul 2004. Născut la 20 octombrie 1947 în comuna Castranova din județul Dolj, Aurel Antonie a lăsat o amprentă puternică în peisajul cultural românesc prin creațiile sale literare.
„Pe planetă sunt patru regnuri: mineral, vegetal, animal și om. Legea a scos omul din regnul animal și i-a creat un regn aparte, numai pentru el. Și asta pentru că omul, deși se supune legilor ce coordonează celelalte regnuri, nu poate supraviețui dacă nu-și creează propriile Legi”. (Aurel Antonie)
Educația sa a fost una variată și bogată, parcurgând școala primară în Calafat și Craiova, apoi liceul Nicolae Bălcescu din Craiova, pentru a-și continua studiile la Academia de Studii Economice din București în anul 1971. A avut o carieră diversă și plină de experiențe, ocupând diferite funcții economice la Drobeta Turnu Severin, Craiova, Bazinul minier Rovinari, Târgu-Jiu și chiar lucrând ca muncitor necalificat într-o echipă de geologi în Munții Făgăraș, așa cum se arată pe siteul Uniunii Scriitorilor din România.
După Revoluția din 1989, Aurel Antonie și-a dedicat timpul scrisului, devenind redactor și redactor șef la diferite publicații locale din Târgu-Jiu, ajungând apoi să ocupe funcția de director de editură. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990, Aurel Antonie a fost recunoscut pentru lucrările sale literare de către critici de prestigiu precum Laurențiu Ulici, Vasile Andru, Florea Firan, Titu Rădoi, Radu Săplăcan și mulți alții.
„Aurel Antonie scrie bine, e inteligent și are imaginație, calități ce nu se întâlnesc împreună la tot pasul; cartea sa („Mozaicul”) este o culegere de schițe și povestiri de factură fantastică, un aliaj de fantastic pur, de științifico-fantastic și realism magic, nu o dată «călit» la temperatura parabolei.”
(Laurențiu Ulici)
Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Mozaicul” (proză scurtă), „Scrisoare către animalele mici” (roman), „Cenușa” (roman) și „Castelul” (roman). Aurel Antonie a avut colaborări prestigioase cu diverse publicații precum „Luceafărul”, „Echinox”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Columna”, „Calende”, „Meridian”, dar și în albume și antologii literare semnificative.
Pentru activitatea sa literară a fost răsplătit cu numeroase premii literare printre care se numără Premiul pentru proză al Filialei Craiova a USR, Premiul revistei „Luceafărul” în 1977, Premiul I la Festivalul național de literatură „Tudor Arghezi” în 1980, dar și prestigiosul Ordin „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, acordat în anul 2004.
Cu aceste rânduri aducem un ultim omagiu celui care a fost Aurel Antonie, un scriitor talentat și apreciat, ale cărui cuvinte vor rămâne vii și inspiraționale în inimile cititorilor săi. Drum lin către eternitate, maestre Aurel Antonie!
Presa Liberă Online 