Românii privesc tot mai sceptic sursele oficiale de informare, iar acest scepticism nu e rodul unui spirit conspiraționist național, ci rezultatul direct al unor greșeli grave, repetate și netrasparente ale autorităților. Într-un moment, să-i spunem, istoric complicat, cu alegeri anulate fără explicații solide, cu războiul de la graniță și cu aluzii la interferențe externe, statul român pare că a renunțat de bunăvoie la cea mai importantă resursă: încrederea propriilor cetățeni.
Criza de credibilitate nu e nouă, dar s-a accentuat dramatic în ultimii ani. Fie că vorbim de declarații contradictorii, lipsa de probe în acuzații grave sau incapacitatea de a comunica coerent, autoritățile au cultivat neîncrederea ca pe o buruiană. În loc să informeze, preferă să acopere. În loc să explice, dau ordine. În loc să recunoască greșelile, arată cu degetul spre „alții”. Acest comportament nu doar că sabotează orice demers instituțional legitim, dar alimentează exact teoriile pe care autoritățile declară că vor să le combată.
Presa oficială, alimentată masiv din bugete publice, a ajuns să fie percepută drept un ecou al puterii, nu o sursă independentă de informare. Într-un astfel de climat, mulți români se refugiază în social media, în canale alternative sau, mai grav așa cum ne spun sursele oficiale, în surse externe de propagandă. Nu pentru că ar fi neapărat mai adevărate, ci pentru că sunt singurele care par să pună întrebări incomode și să ofere informații coerente.
Pentru a recâștiga încrederea publică, autoritățile trebuie să renunțe la reflexul de a comunica de sus și să înceapă să trateze cetățenii ca parteneri de dialog. Asta înseamnă transparență reală, probe publice, asumarea greșelilor și, mai ales, eliminarea propagandei din aparatul instituțional. În lipsa acestor pași, România riscă să devină o societate în care nimeni nu mai crede pe nimeni, iar într-o astfel de societate, cetățenii ajung să nu mai creadă în democrație.
Andrei POPETE PĂTRAȘCU