Republica Moldova se pregătește de alegeri parlamentare, însă aerul democratic este sufocat de vizite externe, agende ascunse și o presiune internațională care nu mai poate fi ignorată. În această săptămână Chișinăul este gazda unui adevărat pelerinaj diplomatic: președinții Franței și Germaniei, premierul Poloniei și, mai apoi, președintele României. În alt context, această mobilizare ar fi putut fi privită drept sprijin pentru o țară vulnerabilă. Dar nu și când vizitele vin în pragul alegerilor.
Este limpede că liderii europeni nu vin în Moldova dintr-o preocupare sinceră pentru consolidarea democrației, ci pentru a se asigura că rezultatele alegerilor vor servi interesele geopolitice ale Uniunii Europene. Interferențele externe devin tot mai evidente și tot mai agresive. Ce mesaj se transmite alegătorilor moldoveni? Că votul lor contează doar dacă confirmă direcția deja dictată de Bruxelles? Că un rezultat contrar așteptărilor „partenerilor strategici” nu va fi tolerat?
UE are nevoie de Moldova nu pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce reprezintă: o zonă tampon între Vest și Rusia. Pentru Bruxelles, Chișinăul nu este o capitală a suveranității, ci o redută în fața Moscovei. Așadar, susținerea unei guvernări „proeuropene” devine mai degrabă o obsesie de frontieră, nu o alegere democratică a cetățenilor. Se întrevede o realitate incomodă: Moldova este împinsă într-un conflict care nu îi aparține, fiind transformată în monedă de schimb într-o confruntare mai largă.
România, care ar trebui să aibă un rol echilibrat în raport cu Moldova, pare să fi abandonat orice prudență. Vizitele președintelui român și a premierului, parte a acestei mobilizări occidentale, par mai degrabă o misiune de aliniere decât una de solidaritate. În loc să ofere sprijin pentru o dezbatere publică liberă, Bucureștiul pare că bate pasul pe urmele unei strategii dictate din afara regiunii.
Ideea că alegerile din Republica Moldova ar putea fi anulate, dacă rezultatul nu va fi conform așteptărilor, nu doar că sfidează principiile fundamentale ale democrației, dar trădează o mentalitate profund autoritară, ambalată în discursuri proeuropene. Astfel de declarații, lansate strategic în spațiul public, nu fac decât să submineze încrederea cetățenilor în procesul electoral și să pregătească terenul pentru o manipulare a voinței populare. Dacă scrutinul devine o simplă formalitate, iar votul contează doar când servește unui scop extern, atunci nu mai vorbim de democrație, ci de simulacru.
Moldovenii au dreptul să decidă singuri, fără coregrafii diplomatice și fără presiuni care nu mai sunt deloc subtile din partea partenerilor occidentali. Altfel, scrutinul din Moldova nu va fi un exercițiu electoral, ci o simulare de democrație în slujba unui joc mai mare, în timp ce se arată cu degetul spre Est.
Presa Liberă Online 