Andrei Popete Pătrașcu: Drona, panica și propaganda. România joacă într-un scenariu scris de alții

Un nou episod de isterie regională a fost declanșat sâmbătă, după ce o dronă rusească ar fi pătruns 10 kilometri în spațiul aerian al României. Două avioane F-16 au fost ridicate de urgență, iar Ministerul Apărării de la București a transmis un mesaj vag, confuz și impersonal. Ceea ce ar fi trebuit să fie o comunicare clară și responsabilă a fost livrată, din păcate, prin vocea ministrului Apărării și viceprim-ministru Ionuț Moșteanu, care pare complet depășit de subiect. Declarația sa – „avioanele au fost aproape să o dea jos, dar a plecat în Ucraina” – este nu doar ridicolă, ci și periculos de superficială în fața unui incident cu potențial geopolitic major.

Adevărul incomod este că această dronă care a traversat teritoriul ucrainean înainte de a intra în România, ar fi trebuit interceptată de Ucraina, nu pasată în spațiul aerian NATO ca un „semnal de alarmă”. Zelenski afirmă că nu a fost o eroare, ci un act intenționat al Rusiei, menit să provoace. Întrebarea pe care nimeni nu o pune deschis este: nu cumva și Kievul începe să folosească aceste incidente pentru a crea presiune asupra aliaților? Nu cumva vedem o strategie calculată de a „internaționaliza” conflictul și de a forța o implicare mai directă a NATO?

Similarul caz din Polonia, petrecut săptămâna trecută, cu un scenariu aproape identic – dronă, panică, reacție mediatică, mesaj alarmist de la Kiev – arată că nu avem de-a face cu întâmplări izolate, ci cu o strategie repetitivă. Mass-media cade în capcană, fără filtre critice, iar liderii politici ai statelor riverane par mai interesați să „gestioneze percepții” decât să apere real suveranitatea.

România pare prinsă într-un joc care nu e al său, condusă de politicieni lipsiți de viziune și de expertiză militară reală. În loc să existe un protocol clar de reacție, comunicare și analiză, avem bâlbe penibile și mesaje care mai degrabă ridică semne de întrebare decât oferă siguranță populației. Declarațiile ministrului Moșteanu sunt un simptom al unui sistem de apărare care se bazează mai mult pe improvizație decât pe rigoare, pentru că același Moșteanu afirma săptămâna trecută, după incidentul din Polonia, că „dacă vreo dronă ar fi intrat în spaţiul aerian românesc, ar fi fost doborâtă. La fel şi antiaeriana aflată la sol în zonele cu concentrare de populaţie de pe braţul Chilia din nordul Dobrogei este gata oricând să reacţioneze dacă dronele intră în spaţiul aerian”.

Ultima sa declarație este însă mult mai aiuritoare: „N-a fost doborâtă, radarele au interceptat-o și au văzut-o venind spre spațiul nostru aerian, avioanele s-au ridicat și au văzut-o, au fost foarte aproape s-o dea jos. Drona zburând foarte jos, la un moment dat a plecat în Ucraina, astea sunt informațiile pe care le avem acum, că drona a ieșit din spațiul aerian înapoi în Ucraina. Vreau să clarific un detaliu – din punct de vedere legal, legea 73, cea trecută de Parlament cu mult balamuc, permite Armatei Române să dea jos dronele care intră în spațiul aerian, deși piloții au avut această aprobare, puteau să dea jos aceste drone, dacă ar fi cazul. A fost una singură. Au mai fost cazuri în care am ridicat avioanele, avem provocări în din partea Rusiei cam la fiecare săptămână, noi dăm comunicate de fiecare dată când le vedem”. Așadar, drona a fost văzută, aproape doborâtă, dar a plecat singură înapoi acasă, iar Armata „ar fi putut, dar n-a fost cazul” — un adevărat scenariu de acțiune marca Moșteanu.