Andrei Popete Pătrașcu: Când suveranitatea devine opțională. România între Constituție și cota de migranți

Articolul 3, alineatul 4 din Constituția României este cât se poate de clar: „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.” Este o prevedere fermă, gândită pentru a proteja identitatea națională, echilibrul demografic și suveranitatea decizională a statului. Cu toate acestea, în ultimii ani, România acceptă fără opoziție cote de imigranți impuse la nivel european, într-un proces care ocolește dezbaterea publică, ignoră voința cetățenilor și sfidează chiar legea fundamentală.

Nu este vorba despre xenofobie sau izolaționism. Ci despre un principiu simplu: nimeni nu poate decide în locul nostru cine și câți străini se pot stabili pe teritoriul național, mai ales în lipsa unor mecanisme clare de integrare, control și asumare a riscurilor. Ce face statul român? Cedează. Fără negocieri, fără condiții, fără protecții. Acceptă mecanic, ca un pion obedient pe tabla deciziilor europene, exact ceea ce Constituția interzice în mod expres.

Evident, Comisia Europeană nu va vorbi niciodată despre „colonizare”, ci despre „redistribuire umanitară”, „solidaritate între state” și „gestionarea crizei migranților”. Dar în fapt, ceea ce se întâmplă în realitate este în afara oricărei logici naționale sau analize de impact. România nu are infrastructură pentru integrare, nu are resurse pentru asistență socială extinsă și, mai grav, nu are un discurs politic coerent în această direcție. Doar obediență.

Mai alarmant este că întreaga clasă politică, aflată la putere, evită sistematic să abordeze subiectul cu sinceritate. Sub masca corectitudinii politice, se ignoră realitățile sociale, culturale și economice. Se evită asumarea unui adevăr inconfortabil: România devine un spațiu de decizie externă, în care Constituția este aplicată selectiv, în funcție de agenda partenerilor externi.

România are dreptul și obligația de a-și apăra suveranitatea. Nu prin sloganuri, ci prin politici clare, articulate în interesul cetățenilor. Altfel, articolul 3 din Constituție va deveni doar un text pe hârtie într-o țară care și-a uitat dreptul de a spune „Nu”.