Frați români, nu putem rămâne tăcuți atunci când un român care ține în mâini TRICOLORUL este prigonit! Stegarul dac, Cezar Avrămuță, nu este un simplu om, el este glasul viu al conștiinței naționale, cel care a purtat neobosit stindardul străbun, chemându-ne la unitate, la demnitate și la iubire de neam.
Când cade stegarul, cade cu el însăși libertatea noastră de a striga că suntem români!
Când este înlănțuit tricolorul, se încearcă a fi pusă în lanțuri întreaga națiune!
Astăzi nu e vorba doar despre un om, e vorba despre ROMÂNIA.
Despre dreptul nostru sfânt de a ne cinsti eroii, de a ne apăra istoria, de a ne ridica sub același steag sub care au luptat și au murit generații întregi de români.
Nu putem permite ca tricolorul să fie îngrădit!
Nu putem permite ca glasul unui român liber să fie înăbușit!
Nu putem permite ca simbolurile neamului să fie batjocorite!
Eliberați stegarul, pentru că el nu și-a slujit propria persoană, ci Neamul Românesc!
Eliberați TRICOLORUL, pentru că în culorile sale arde jertfa, sângele și credința strămoșilor noștri! Cezar Avrămuță este fiecare dintre noi.
Tricolorul este România.
Eliberarea lor este datoria noastră!
____________
Ce mesaj transmite România prin detenția prelungită a lui Cezar Avrămuță? Că protestul e o crimă, iar simbolurile naționale sunt permise doar dacă sunt aprobate de regim? „Stegarul dac” nu este doar un individ cu un steag – este expresia unei nemulțumiri populare, a unei rupturi între conducători și conduși. Faptul că autoritățile preferă să-l țină închis decât să-l asculte este rușinos.
Să fim clari: nu vorbim despre un infractor periculos, ci despre un protestatar care, fie că ne place sau nu stilul lui, a exprimat o nemulțumire față de direcția în care merge țara. Cezar Avrămuță este ținut în arest preventiv de parcă ar fi un pericol național. Într-un stat european normal, asemenea măsuri se aplică doar în cazuri extreme. Aici, par să fie folosite pentru a intimida.
Mai grav este că, în timp ce protestatarii sunt arestați, politicienii care fură, manipulează sau distrug instituțiile statului beneficiază de libertate deplină, ba chiar sunt recompensați cu funcții. Justiția are două viteze: una rapidă pentru cetățenii incomozi și una blocată pentru „băieții buni” ai sistemului.
Când un om e închis pentru o formă de protest pașnic, tăcerea devine complicitate. Unde sunt apărătorii drepturilor omului acum? Sau libertatea de exprimare e valabilă doar când servește direcției corecte politic?
Cazul „stegarului dac” nu este despre un singur om. Este despre statul român care, în lipsa unei opoziții reale, a ajuns să reprime cetățeni pentru curajul de a ridica vocea. Dacă nu ne deranjează acest abuz acum, poate că data viitoare va fi prea târziu să mai spunem ceva.
Andrei Popete Pătrașcu
Presa Liberă Online 