Războiul hibrid, acest „vin rușii” 2.0 și declarațiile președintelui României

Când președintele României, Nicușor Dan, invocă „războiul hibrid” al Rusiei împotriva țării noastre, fără să ofere definiții clare sau dovezi concrete, ne aflăm în fața unei probleme care necesită explicații. Utilizarea neinformată a unui concept complex într-un discurs politic superficial poate aduce foarte multe complicații, atât interne cât și internaționale. Războiul hibrid, în sensul real, presupune o combinație de metode convenționale și neconvenționale, dezinformare, atacuri cibernetice, manipulare economică, destabilizare politică, propagandă, toate desfășurate simultan și adesea sub pragul unei confruntări militare clasice.

Din declarațiile lui Nicușor Dan reiese, însă, că acest concept este doar o umbrelă vagă pentru orice formă de critică internă, opoziție politică sau haos administrativ. În loc să identifice surse reale de dezinformare sau vulnerabilități instituționale, președintele pare să transforme termenul într-o sperietoare convenabilă, un soi de „vin rușii” 2.0, menit să acopere propriile neputințe și lipsa unor politici coerente.

Această abordare denotă fie o lipsă reală de înțelegere a geopoliticii actuale, fie o manipulare voită a opiniei publice. Ambele sunt periculoase. Un președinte care invocă războiul hibrid fără a-l înțelege sau contextualiza corect, riscă să devalorizeze însăși ideea de securitate națională și să creeze panică inutilă.

Mai mult, într-un moment în care România se confruntă cu crize multiple, sociale, economice, educaționale, acest tip de discurs diluează responsabilitatea internă și transformă adversarii externi în țapi ispășitori universali. Nu Rusia e de vină că nu avem infrastructură, că spitalele sunt subfinanțate, că educația este sub semnul întrebării, că nu mai sunt bani de salarii si pensii și că tinerii pleacă masiv din țară. A arunca totul în cârca unui „război hibrid” este un act de autoamăgire și lipsă de asumare.

România are nevoie de un lider care înțelege diferența dintre realitate și propagandă, care nu rostogolește termeni strategici ca pe niște lozinci electorale. Când președintele nu cunoaște sensul termenilor pe care îi folosește, avem nu doar o problemă de formă, ci și una de fond. Iar într-un context regional atât de volatil, ignoranța nu mai poate fi scuzată.

Andrei Popete Pătrașcu