Andrei Popete Pătrașcu: Anatomia distrugerii unui popor

Nu e nevoie de războaie ca să distrugi un popor. În epoca modernă, arma cea mai eficientă este manipularea susținută, difuzată zilnic, ambalată în divertisment ieftin și promovată de elite obediente. România pare astăzi un caz-școală despre cum se dezintegrează identitatea unui neam sub ochii proprii. Totul începe cu ideea că suntem un popor care are nevoie de validare din partea altor țări, o idee repetată obsesiv în mass-media, în discursuri politice și în rândul celor plătiți să laude „modelul occidental”, criticând tot ține de suveranitate.

Au fost demolate nu doar fabricile și uzinele, ci și respectul de sine. Tot ce a însemnat producție internă, muncă sau industrie, a fost etichetat ca „ineficient” și „comunist”. În locul acestora, ni s-a oferit o economie a importurilor și a servilismului. Cultura a fost înlocuită cu kitsch-ul, educația cu sloganuri motivaționale, iar demnitatea și onoarea cu plecăciuni către orice voce externă care ne aprobă sau ne comandă.

Valorile reale sunt împinse în afara spațiului public, cei care gândesc critic sunt marginalizați și cenzurați, iar presa trăiește din isterie, scandal și propagandă. În tot acest timp, statul își risipește resursele pe forme fără fond, pe „reforme” care nu ating esența și pe campanii sterile menite să creeze iluzia progresului.

Într-o țară cu o memorie ștearsă, până și conducerea poate fi ocupată de personaje lipsite de consistență, transformate în marionete ale intereselor externe. Iar când această stare devine normalitate, distrugerea e completă: nu mai e nevoie de dictatori, tancuri sau colonii. Te autodistrugi. Iar cei care au orchestrat totul, se uită liniștiți din umbră și aplaudă eficiența procesului. România este o țară în care elitele au fost înlocuite cu figuri obediente, iar meritocrația cu apartenența la rețelele de influență.

Această pierdere a identității nu este însă un accident. Este un proiect susținut și finanțat, pentru că un popor fără repere nu mai are puterea de a riposta. Iar când singura reacție colectivă la degradare devine nepăsarea, totul e pierdut. Identitatea națională nu dispare într-o zi, ci se erodează pas cu pas, până când ne trezim străini în propria țară. Așa arată anatomia distrugerii unui popor, iar România e deja în fază avansată.