România traversează o criză profundă, nu doar economică sau socială, ci una de rațiune și responsabilitate politică. Când președintele țării, Nicușor Dan, afirmă senin că „suntem mai puternici economic decât Rusia”, nu asistăm doar la o declarație hazardată, ci la o demonstrație clară a deconectării totale de la realitate. O astfel de afirmație nu doar că este iresponsabilă, dar trădează o gravă superficialitate în înțelegerea contextului geopolitic, economic și militar în care ne aflăm.
Este adevărat că România este membră a UE și NATO, iar acest lucru ne oferă o plasă de siguranță economică și strategică. Dar asta nu înseamnă că avem vreo superioritate reală față de o țară care, cu toate sancțiunile și izolarea, rămâne o mare putere economică și militară, cu resurse energetice vaste și o economie bazată pe autarhie și control centralizat. În timp ce România se împrumută pentru pensii, tancuri și salarii, Rusia continuă să își finanțeze războiul și să reziste economic, chiar și sub embargouri.
Această retorică a autoamăgirii nu este nouă. De ani buni, liderii politici din România oferă lozinci în loc de soluții, optimism de fațadă în locul unei analize lucide. Diferența este că acum, din cea mai înaltă funcție a statului, ni se servește o formă de infantilism politic care ar trebui să îngrijoreze orice cetățean responsabil. Nu e vorba doar de comparații inutile cu Rusia, e vorba de faptul că președintele pare mai preocupat de imagine decât de adevăr.
România nu are nevoie de declarații sforăitoare, ci de decență, onestitate și un plan real pentru redresare. Când milioane de români trăiesc în sărăcie, sistemul de sănătate se prăbușește, iar educația e mai mult pe hârtie, declarațiile președintelui par mai degrabă o insultă la adresa realității. Dacă aceasta este „noua Românie”, una în care adevărul este înlocuit cu propaganda de carton, atunci nu, România nu se mai face bine prea curând.