Familia Regală a României, odinioară simbol al demnității, competenței și sacrificiului pentru țară, pare astăzi să se complacă într-un rol decorativ, golit de substanță. Vizitele recente ale unor miniștri precum Oana Țoiu sau Ionuț Moșteanu în cadrul Familiei Regale ridică serioase semne de întrebare: când a devenit monarhia română o tribună de validare pentru personaje fără consistență profesională, experiență militară sau prestanță publică?
Este imposibil de imaginat ca Regele Carol I, un strateg riguros, sau Ferdinand I, „Întregitorul”, ar fi acordat audiențe sau onoare demnitarilor fără nicio legătură cu prestigiul și exigențele funcțiilor pe care le ocupă. În epoca fondatoare a statului român modern, Ministerul de Război era condus de oameni cu experiență militară solidă, de carieră, nu de politruci cu diplome discutabile și zero realizări în domeniul apărării.
Cazul lui Ionuț Moșteanu este emblematic. Un civil fără serviciu militar, fără pregătire academică de specialitate și cu o carieră politică bazată pe activism de partid și apariții TV, este primit la Palat în calitate de ministru al Apărării. Ce fel de continuitate a valorilor regale este aceasta? Ce mesaj transmite Custodele Coroanei Române unei țări obosite de impostură și formalism? Că eticheta contează mai mult decât fondul?
Monarhia, chiar și într-o formă simbolică, presupune exigență. Rolul acesteia nu este de a gira conjuncturi politice sau de a îmbrăca în solemnitate funcții ocupate prin compromisuri. Familia Regală nu este o extensie a jocurilor politice, ci un etalon moral, sau cel puțin ar trebui să fie.
Prin acceptarea acestui tip de vizite, Familia Regală riscă să-și erodeze ultima redută de legitimitate: aceea a demnității. Istoria ne arată că regalitatea română a fost respectată tocmai pentru că a refuzat să se amestece în mediocritate. Poate că a venit momentul să-și amintească de asta.
Andrei Popete Pătrașcu
Presa Liberă Online 