Când Nicușor Dan afirmă că „România nu mai este remorca Uniunii Europene”, pare să ignore realitățile politicii externe europene. Declarația sa sună mai degrabă ca un slogan de campanie decât ca o constatare realistă. România, deși stat membru al UE de aproape două decenii, continuă să joace un rol mai degrabă pasiv, reacționând la inițiativele altora decât impunându-și agenda proprie.
Uniunea Europeană funcționează pe baza unei ierarhii informale, în care marile puteri, în special Germania și Franța, dictează direcția. România rareori a reușit să influențeze decisiv procesele majore. Declarațiile bombastice ale președintelui despre „maturitate” și „rol decizional” nu sunt susținute de exemple concrete, de propuneri reale sau de lideri români care să fi avut vreo inițiativă în politică europeană.
Mai grav este că această retorică ascunde lipsa de viziune și strategie pe termen lung. România încă nu are o agendă proprie clară în UE. Nu știm ce vrem în materie de politici agricole, sociale sau de apărare, și reacționăm, în general, cu întârziere la noile propuneri venite de la Bruxelles.
În acest context, afirmația lui Nicușor Dan „avem maturitatea să participăm la deciziile majore ale UE”, pare a fi fie o formă de auto-amăgire, fie o încercare de a distrage atenția de la lipsa de rezultate concrete în politica externă. Participarea la „decizii majore” nu înseamnă doar a fi prezent la masa discuțiile, ci a influența meniul, iar România încă nu reușește să-și impună vocea acolo unde contează.
Dacă vrem cu adevărat să nu mai fim „remorca” nimănui, e nevoie de o clasă politică pregătită, de diplomați cu viziune și mai ales de o societate civilă activă care să tragă la răspundere liderii atunci când declarațiile se transformă în lozinci fără fond.
Andrei POPETE PĂTRAȘCU
Presa Liberă Online 