Într-o Românie care se pretinde democratică, o parte din cultura națională a fost condamnată la tăcere printr-o lege votată în Parlament fără discernământ, cunoscută public drept „legea Vexler”. Această lege, care vizează combaterea extremismului și a simbolurilor considerate legionare, a fost extinsă abuziv, printr-o interpretare agresivă și tendențioasă, asupra unor figuri esențiale ale culturii române. Vorbim de nume ca Mihai Eminescu, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Emil Cioran, Radu Gyr sau Mircea Vulcănescu, oameni care au fost parte din suflul intelectual al unei epoci, cu tot ce a însemnat aceasta: lumini, umbre, complexități.
Pericolul real al acestei legi nu constă doar în interzicerea unor simboluri, ci în modul arbitrar și ideologic în care poate fi aplicată. Astăzi sunt scoase din manuale poeziile lui Gyr, mâine poate fi interzisă și „Doina” lui Eminescu. Se creează un precedent cu adevărat periculos: cine nu se aliniază unei viziuni dominante asupra istoriei riscă să fie condamnat, nu prin dezbatere publică, ci prin lege. Asta nu este democrație, este o formă sofisticată de totalitarism cultural, mascat sub pretextul combaterii urii.
Statul ajunge să pună etichete pe morminte și pe rafturi de bibliotecă, în loc să lase istoria, educația și dialogul să-și urmeze cursul!
Ce se întâmplă astăzi este mai grav decât cenzura clasică. Este o epurare ideologică a istoriei culturale, în care operele sunt judecate prin prisma unei lentile unice, reducționiste și moraliste. Statul ajunge să pună etichete pe morminte și pe rafturi de bibliotecă, în loc să lase istoria, educația și dialogul să-și urmeze cursul. A interzice sau stigmatiza cultura trecutului înseamnă a mutila memoria colectivă. Nu suntem datori să-i idealizăm pe toți, dar avem obligația să-i înțelegem în contextul lor, și să-i păstrăm în patrimoniul nostru cultural, nu să-i ștergem la ordin politic.
Legea Vexler validează cenzura care, oricât de bine e ambalată, rămâne o formă de abuz. Iar atunci când statul decide cine are voie să fie citit și cine trebuie șters din memorie, nu mai vorbim despre democrație. Nu putem construi viitorul ștergând trecutul.
O cultură trunchiată devine o cultură mincinoasă. România riscă să devină un stat în care cultura este selectată pe criterii ideologice, nu pe valoare. Când înlături operele, cu tot cu autorii lor, doar pentru presupuse afilieri sau convingeri de moment, ucizi nu doar partea „incomodă” a trecutului, ci și șansa la înțelegerea profundă a ceea ce am fost și cine suntem.
Presa Liberă Online 