Puterea de cumpărare a românilor, mai bine acum sau înainte de ’89?

La mai bine de trei decenii de la căderea regimului comunist, comparația între nivelul de trai de astăzi și cel de dinainte de 1989 continuă să suscite dezbateri aprinse. În mod paradoxal, deși România a cunoscut o dezvoltare economică semnificativă după aderarea la Uniunea Europeană, mulți români consideră că puterea lor de cumpărare este mai scăzută decât în perioada comunistă. Explicația acestui sentiment stă nu doar în indicatori economici, ci mai ales în percepția profundă a insecurității financiare, a polarizării sociale și a instabilității prețurilor.

Înainte de 1989, economia era centralizată, iar accesul la produse era restricționat, dar prețurile erau fixe și salariile stabile. Chiar dacă rafturile erau adesea goale, costurile de bază, chiria, energia sau transportul, erau infime în comparație cu venitul mediu. Azi, deși avem o piață liberă cu acces la o gamă largă de produse, românii se confruntă cu inflație ridicată, taxe în creștere și cheltuieli esențiale care consumă o parte majoră din venituri. Salariile au crescut, dar în multe cazuri, nu țin pasul cu scumpirile galopante la alimente, utilități și locuințe.

Un alt aspect important este lipsa de echitate în distribuția prosperității. În anii ’80, diferențele dintre salariile muncitorilor și cele ale nomenclaturii erau mult mai mici decât decalajele actuale între salariile minime și cele din vârful economiei. Accesul la educație, sănătate și locuințe era, teoretic, garantat pentru toți, în timp ce astăzi acestea au devenit costuri majore, greu de susținut de o familie cu venituri modeste. Așadar, chiar dacă trăim într-o societate cu mai multă libertate și varietate, mulți români simt că nivelul lor de trai real este nesigur.

Concluzia este că puterea de cumpărare nu poate fi evaluată doar prin prisma cifrelor. Înainte de 1989, siguranța locului de muncă și stabilitatea prețurilor ofereau un sentiment de control, chiar și într-un regim autoritar. Astăzi, libertatea economică vine cu riscuri, iar creșterea PIB-ului nu se traduce automat în bunăstare pentru toți. Comparând cele două perioade, nu e vorba doar de cât câștigăm, ci de cât ne rămâne după ce plătim pentru o viață decentă.