Ipocrizie și obligație birocratică în loc de cultură, asta livrează guvernul Bolojan!

Ipocrizia politică a ajuns la rang de virtute în România. Ilie Bolojan, acum și ministru interimar al Educației, vine să le spună profesorilor ce să facă de Ziua Culturii Naționale. Le cere „să dedice câteva minute” culturii și lui Eminescu, într-un gest care miroase mai degrabă a obligație birocratică decât a respect autentic pentru patrimoniul național. Câteva minute. Atât consideră un ministru că merită valorile culturale ale unei națiuni. Câteva minute, într-o țară în care educația este subfinanțată iar profesorii sunt tratați ca niște funcționari de mâna a treia.

Este revoltător că, în aceeași Românie, deși celebrăm Anul cultural Brâncuși, autoritățile își bat joc de opera sculptorului, simbol al artei moderne mondiale. La Târgu Jiu, monumentele lui Brâncuși se degradează, în lipsa unei restaurări profesioniste și a unei viziuni coerente. Iar exemple sunt cu sutele în întreaga țară. Nu, domnule Bolojan, cultura nu se celebrează cu „câteva minute” de bifat într-o oră de curs. Se apără, se respectă și se trăiește zilnic. Și mai ales nu de către cei care, prin tăcere sau complicitate, au girat distrugerea memoriei naționale și au transformat patrimoniul în praf de vitrină. România nu mai are nevoie de festivisme. Are nevoie de onoare, viziune și demnitate culturală.

Iar ministrul Culturii, culmea absurdului, își postează mesajele oficiale în limba maghiară, fără vreo explicație sau echilibru simbolic. Nu ne deranjează limba maghiară. Ne deranjează batjocura, dublul standard, lipsa de respect față de limba română în ziua în care îl omagiezi pe Eminescu. Ce a ajuns cultura română în mâinile unor politruci care nu cunosc nici istoria, nici sensibilitatea poporului pe care pretind că îl servesc.

Mai grav este că Legea Vexler, deja celebră pentru modul în care a reușit să dinamiteze conceptul de memorie națională, a deschis ușa cenzurii culturale. Eminescu devine o țintă, indirect. Scrierile sale, interpretate tendențios, vor ajunge să fie eliminate din manuale pe criterii ideologice, nu literare. Asta e România lui 2026: poetul național devine incomod în manuale, dar prilej de festivism ipocrit o dată pe an.

Și în timp ce profesorii sunt „încurajați” să promoveze cultura într-o zi simbolică, nimeni nu vorbește despre salariile din educație, despre lipsa resurselor, despre presiunea birocratică sufocantă. Niciunul dintre cei care semnează astfel de mesaje oficiale nu ar fi în stare să țină o lecție despre Eminescu fără să citească de pe foaie. Dar țin discursuri goale, în care cultura devine o marfă de imagine.