Diana Tocitu: Regele nu ne-a lăsat singuri!

Așa arăta România pe 16 decembrie 2017! Așa eram noi acum 4 ani: îndurerați, da! Copleșiți de regrete, durere, vinovăție, dar UNIȚI, BUNI, DEMNI!

România uimea o lume întreagă pentru felul în care își onora Regele! Și era onorată de prezența tuturor capetelor încoronate ale Europei! Ce am trăit atunci, nu mai trăisem niciodată!! O comuniune atât de frumoasă între români… simțeam că am descoperit România frumoasă, România profundă, despre care Regele Mihai și Majestatea Sa Regina Margareta au spus tot timpul că există,  iar asta m-a umplut de speranță!!! Ce s-a întâmplat cu noi între timp??? Unde sunt acei oameni care au stat ore întregi pentru a-și lua rămas-bun de la Rege?? De ce, după ce i-am cerut iertare că nu i-am dat locul ce Îi revenea de drept, pe tronul țării, că nu am reinstaurat monarhia, așa cum se cuvenea, continuăm să facem același lucru?

La 4 ani de la acel moment de durere înălțătoare, românii sunt mai dezbinați ca oricând! Pentru că un Rege/ o Regină UNEȘTE poporul întotdeauna, în timp ce președinții/ politicienii îi dezbină. Iar dezbinarea duce la dezastru! Ar trebui să ne gândim serios la asta.

* * *

Au fost multe momente care mi-au rămas în suflet după înmormântarea Regelui! Dar în acele zile în care mai toți încercau să exprime durerea pe care o simțeau sau ce pierdere însemna pentru ei moartea Regelui Mihai, mi-au atras atenția tăria și demnitatea cu care și-a purtat durerea ea, cea care devenise Regina noastră, Majestatea Sa Margareta!
Nu este un secret pentru nimeni că relația Majestății Sale cu Regele a fost una cu totul specială, că Regele a fost ”farul ei călăuzitor”. Dintre toți copiii Regelui, ea a înțeles cel mai bine focul care ardea în inima Lui pentru țară, iubirea și dorul lui pentru neamul românesc. De asemenea, a înțeles pe deplin importanța legământului pe care Regele îl făcuse cu țara și importanța de a-l duce mai departe.
În acele zile, noi ne plângeam Regele, iar Majestatea Sa Îl plângea pe cel care îi fusese deopotrivă Rege și tată, model si sprijin! Dar, spre deosebire de oricare dintre cei prezenți, lacrimile ei nu puteau curge liber. Deși nimic nu o pregătise pentru această durere copleșitoare, învățase de la tatăl său că un rege își păstrează lacrimile pentru sine, că el trebuie să fie puternic pentru poporul său în orice moment. Și așa a fost! Îmi amintesc că, aflându-mă la un moment dat în față, când trecea cortegiul, a privit către mine și mi-a zâmbit. Am făcut o reverență în fața Reginei mele și un gest prin care voiam să-I spun ”Vă suntem alături, Majestate!” Mi-a rămas în suflet acel moment! În toată suferința Ei, găsise puterea de a zâmbi unui om care venise să-și conducă Regele pe ultimul drum. Și pentru mulți a avut un zâmbet sau o privire blândă, căci pentru o Regină, poporul este mai important decât propria durere. De aceea, în extrem de puține momente și-a îngăduit “luxul” de a lăsa o lacrimă să-I curgă pe obraz.
Acum patru ani am pierdut un Rege excepțional, dar nu am rămas singuri! Pentru că Regele ne-a lăsat darul lui cel mai de preț, așa că am câștigat o Regină minunată care Îi duce mai departe legământul!! Tare mult mi-aș dori să nu mai pierdem încă un tren și să nu mai spunem, din nou, peste ani, ”Iertați-ne, Majestate”.

*  *  *

S-au împlinit 4 ani de când România și-a pierdut Regele! 4 ani de când cu toții am fost zguduiți de vestea plecării Regelui Mihai spre Cel pe care L-a iubit toată viața. 4 ani de când cel care a fost acolo pentru noi întotdeauna, care ne-a iubit cu toată ființa și care ne-a așteptat toată viața să revenim în fire, n-a mai așteptat, n-a mai fost!

Pe 5 decembrie 2017 a plecat dintre noi cel care, în decurs de aproape un secol, a schimbat cursul istoriei lumii și al țării, dar și viețile a mii și mii de oameni care l-au iubit, cel căruia îi datorăm atât de mult! 5 decembrie 2017 este o zi care mi-a schimbat și mie viața! Nu am o explicație pentru ce s-a întâmplat în ființa mea atunci când Regele a plecat dintre noi, dar știu că ceva în mine nu mai este cum a fost! Poate pentru că, împotriva legilor firii, mi se părea că Îl vom avea mereu pe Rege cu noi și dintr-o dată m-am trezit că l-am pierdut! Poate pentru că am pierdut o istorie întreagă odată cu El! Poate pentru că sentimentul de vină că nu mi-am făcut partea pentru ca Majestatea Sa să-și recapete locul pe tronul țării m-a năpădit! Poate pentru că niciodată nu am avut șansa să-L întâlnesc și am realizat că nici nu voi mai avea vreodată acest privilegiu! Doar în veșnicie!

Imediat, însă, mi s-au deschis ochii și am înțeles că Regele nu ne-a lăsat singuri, ci ne-a dăruit ce avea mai de preț, pe întâia lui născută, pe aceea dintre fiicele Sale care a înțeles cel mai bine focul ce ardea în inima Majestății Sale pentru țară! Majestatea Sa Regina Margareta seamănă extrem mult cu Regele Mihai: aceeasi bunătate, același zâmbet cald, aceeași modestie, aceeași iubire de țară, același simț al datoriei față de poporul ce I-a fost hărăzit, același curaj de a înfrunta orice pentru binele românilor. Așa că privind spre Majestatea Sa, Îl regăsesc pe Regele Mihai și asta îmi mai alină dorul!
Am hotărât atunci că alt tren nu mai trebuie pierdut și măcar acum trebuie să fac mai mult!

Regele Mihai spunea la un moment dat: „Sunt sigur că Margareta va fi înconjurată cu afecțiune și încredere, în același fel în care au fost înconjurate Reginele Elisabeta, Maria și Elena, cu aceeași afecțiune și speranță cu care a fost înconjurată, alături de mine, Regina Ana”.
Da, Majestate, este iubită Regina noastră și nu o vom lăsa singură! Și sunt convinsă că dacă ați privi astăzi spre noi, v-ați simți extrem de mândru de tot ceea ce Regina noastră, alături de Principele Consort și întreaga Familie Regală, au reușit să facă pentru țară!

*  *  *

Pe 13 decembrie 2017, Majestatea Sa Regele Mihai se întorsese, pentru totdeauna, acasă, în mijlocul poporului pe care l-a iubit nespus, iar prima oprire a fost în orașul său natal, Sinaia, la Castelul Peleș!!
Fără a fi chemați de cineva sau împinși de la spate, căci iubirea nu are nevoie de organizare, sute de sinăieni, dintre care zeci de elevi, alături de profesorii lor, au ieșit de-a lungul drumului pentru a-și lua rămas bun de la Regele lor!!! Castelul Peleș L-a așteptat în tăcere! După decenii întregi de absență, cel care odinioară alerga pe coridoarele sale sau se plimba cu jeepul prin curtea sa, revenea acasă, dar doar pentru a-și lua rămas-bun pentru totdeauna!! S-au scurs ore pline de durere!
Imaginea sicriului Regelui plecând, pentru totdeauna, de la Peleș, mi-a sfâșiat inima!!! Majestate, nu vă vom uita niciodată!!