„Filling the void”, la Galeriile Karo. Expun Maxim Dumitraș și Constantin Țînteanu

Joi, 13 octombrie 2022, ora 16, la Galeriile Karo se deschide expoziţia „Filling the void” în cadrul căreia sunt prezentate lucrări ale sculptorilor Maxim Dumitraş (sculptură în lemn, colaj, pictură) şi Constantin Ţînteanu (sculptură în lemn şi bazalt, tehnică mixtă, colaj).

Dacă Maxim Dumitraş este interesat în special de războiul din vecinătatea noastră (vezi seria de zece colaje intitulate „Ucraina”), Constantin Ţînteanu preferă să abordeze teme care nu sunt neapărat legate de un timp sau un areal anume („Efigia”, „Memento mori”, „Phobia”, „Memoria” etc.). „Filling the void” vorbeşte despre două viziuni diferite, care cumva, pot fi aduse împreună, să convieţuiască armonios într-un spaţiu restrâns, un loc unde absenţele încercuite, veriga, linia care curge uşor, albastrul maxonian se completează firesc şi de la sine cu nuanţele de gri ale materialelor umile şi cu eroii anonimi care poartă chipul fiecăruia dintre noi.

Maxim Dumitraş este un artist originar din Sângeorz Băi, absolvent al Universităţii de Artă şi Design din Cluj Napoca, Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Membru al Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor din Paris, Franţa (A.I.A.P.) şi director al Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz Băi. Începând cu anul 1978, Maxim Dumitraş organizează simpozioanele de la Sângeorz Băi la care este atât gazdă cât şi participant. Pe lângă acestea artistul a participat şi participă în continuare în fiecare an la simpozioane de sculptură din întreaga lume (Spania, Grecia, Turcia, Germania, Franţa, Bulgaria, Republica Moldova, Rusia) cu lucrări în marmură, piatră şi lemn.

Sculptor, curator, galerist, critic de artă, Constantin Țînteanu declară dezarmant într-un din interviurile acordate de curând: „Ca materiale folosesc gunoaie, bucăţi de lemn şi tablă din case demolate, fragmente de obiecte cărora le dau şansa la o nouă viaţă. În esenţă, strânsuri umile şi fără importanţă. Îmi dă o satisfacţie imensă atunci când reuşesc să aduc în faţă, la locul de cinste, sub privirea tuturor, cuie ruginite, piei roase de molii, suprafeţe cu găuri de cari, jalnice resturi nedemne şi păcătoase. Dacă sunt şi apreciate, cu atât mai bine. Eu le tratez pe toate cu multă consideraţie, cu dragoste chiar, atent şi la cel mai mic detaliu, amănuntul acela din care poate începe un parcurs cu final neaşteptat, dacă îl laşi să se destăinuie. Frumosul stă împreună cu urâtul în orice, trebuie numai să vezi şi să alegi. E atât de simplu…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s