Restitutio. 133 de ani de la nașterea lui Alexandru Virgil Dragalina, strălucit comandor al Marinei Regale Române

La 16 ianuarie 1890 se năștea la București, în familia Generalului Ioan Dragalina, băiatul cel mic al acestuia, Alexandru Virgil Dragalina, viitor comandor al Marinei Regale Române.

A urmat o clasă la Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, după care a continuat cursurile la Liceul Militar din Craiova (1901) și Liceul Militar din Iași, pe care le-a încheiat în anul 1908.

La 1 iulie 1910 a absolvit Școala de Artilerie, Geniu și Marină, din București, fiind avansat la gradul de sublocotenent de marină și repartizat la Divizia de Dunăre, de unde a fost detașat pentru instrucție pe crucișătorul „Elisabeta”, la Divizia de Mare (1910-1915). În această perioadă a fost ambarcat pe un cargou al Serviciului Maritim Român, cu care a navigat timp de șase luni pe linia Constanța-Rotterdam (1912-1913). Revine pe crucișătorul „Elisabeta” până la sfârșitul lunii august 1913. Pentru o perioadă scurtă a fost ambarcat ca însărcinat administrativ pe bricul „Mircea” (1913-1914). Între 1 aprilie și 4 noiembrie 1916 a fost adjutant al comandantului Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Eustațiu.
În timpul Primului Război Mondial a luptat pe Dunăre şi pe Nistru, ca ofiţer în marina română. A primit de la tatăl său, prin testament: „Las un nume cinstit şi nepătat, căci toată viaţa mea am jertfit-o pentru a-mi îndeplini serviciul credincios.(…) Niciodată nu am avut altceva în vedere decât îndeplinirea cinstită a datoriei. Sărac am intrat în armată şi sărac părăsesc această lume. Doresc din toată inima (…) să nu se abată niciodată de la datorie, iar cinstea să fie mai presus de toate.”

A fost, pe rând comandantul torpilorului „Zborul” din Flota de Operațiuni (1 februarie 1917-1 iulie 1918), comandantul vasului francez „Jeanne Blanche” (1 aprilie – 1 iulie 1918), comandantul vedetei nr. 7 din cadrul Diviziei de Dunăre, la Tighina, pe Nistru (15 octombrie 1918- 26 august 1919). A fost decorat cu Legiunea de Onoare franceză, în grad de cavaler, în anul 1919, şi Ordinul britanic „Victoria”, în grad de comandor, în anul 1921.

În anul 1928 este delegat în Italia ca reprezentant al Marinei Regale Române pe şantierele de la Castellammare, iar la întoarcerea în România este numit director al Serviciului Maritim Român.

Se pensionează în anul 1944, după ce Serviciul Maritim Român a fost desfiinţat.
La moartea regelui Ferdinand, în 1927, figurează printre moștenitorii regelui. În același an este numit în Comisia de supraveghere a construcției distrugătoarelor tip R pe lângă Șantierul Pattison din Napoli (20 august 1927-1 iulie 1929). Timp de trei luni este ofițer de legătură pe lângă amiralul englez Henderson, însărcinat de Ministerul de Război cu studiul Bazei Navale (15 aprilie-1 iulie 1930).

În anul 1975, la presiunea fiicelor sale care reuşiseră să emigreze în S.U.A. în 1969, respectiv 1971, lui Virgil Dragalina i s-a permis să părăsească ţara cu destinaţia America de Nord. Virgil Alexandru Dragalina a murit la vârsta de 90 ani, în 1980, fiind înmormântat la New York.

▪︎ Andrei POPETE PĂTRAȘCU