România ultimelor luni seamănă în continuare cu România pe care o știam, dar de care ne-am tot ferit în ultimii 30 de ani. O Românie nu atât a românilor, cât mai degrabă o „colonie”. O Românie care suportă un soi de democraţie cu iz de servilism pentru care plătim datorie externă şi suntem obligaţi să memorăm pe de rost lecțiile despre valorile europene, statul de drept și unitatea în diversitate, în detrimental valorilor naționale, autentice, păstrătoare a unui spirit autentic.
Scriam și cu alte ocazii despre cum, aproape o jumătate de secol, ni s-au predat lecții împotriva „capitalismului imperial”, în timp ce, astăzi, câteva țări insistă să predea României lecţia despre „democraţie şi statul de drept”. E curios cum germani, francezi, americani sau evrei ştiu mai bine decât noi ce ne lipseşte şi de ce avem nevoie, în ce direcţie ne îndreptăm din punct de vedere economic şi ce efecte are criza politică perpetuă care s-a generalizat, când până și membrii acelorași partide politice nu se mai suportă unii pe alții, se acuză și se înjură mai ceva ca într-o mahala. Da, aceasta este România în care ideea „statului de drept” se raportează la cel sau cei care cred că, aplicând teoria, guvernarea lor este singura soluție viabilă pentru salvarea României, sau cei care cred că românii pot fi în continuare batjocoriți și umiliți de către o clasă politică tributară propriilor interese.
România care în ceea ce privește categoria „stat de drept”, acceptă din literatura de specialitate toate cele câteva zeci de definiții ale ei, ceea ce este firesc dacă avem în vedere faptul că cel mai adesea este tratată în interdependență cu o altă categorie, cea de „democraţie” căreia îi găsim și ei alte câteva zeci de definiții. Avem o Românie în care unii sunt vaccinați împotriva Covid-19, puțini cei drept, și alții care protestează împotriva măstilor. O Românie în care cetățenii minoritari și străinii se bucură în continuare de favoruri mai ceva decât în propriile lor state. O Românie care, deși este la masă cu restul europenilor, se hrănește în continuare cu mâna făcută căuș. O Românie în care statul se face că vinde, dar nu are ce, nici măcar fier vech. O Românie pusă la dispoziția tuturor, dar a nimănui, tot mai des silită să meargă în genunchi, doar de dragul celor care ne cunosc mai bine interesele și lista poate continua pentru că este lungă, în timp ce România, în care „statul de drept” este ceea ce vrea fiecare, seamănă tot mai mult cu o „colonie”.
• Andrei POPETE PĂTRAȘCU
Presa Liberă Online 