,,Cei care, fără cunoștințe istorice, urmăresc în aceste zile conflictul dintre aliații occidentali ai NATO și Rusia la granițele Ucrainei, unde noii cruciați urmăresc să desprindă Ucraina de la conexiunea sa istorică și geopolitică cu Rusia și să o integreze în Alianța de Vest, franco-latină, papistașă și protestant-apuseană, nu pot înțelege reacția puternică justificată a Rusiei și probabil că nu îndreptățesc Rusia care se apără ci pe noii cruciați ai Occidentului care atacă…
Aceștia din urmă repetă ceea ce au făcut cu Serbia Ortodoxă în războiul de lungă durată împotriva acesteia după destrămarea Iugoslaviei.
De vreme ce odată cu intervenția Papei și războaiele locale au fost inființate statele „catolice” independente ale Croației și Sloveniei cu aranjamente teritoriale în detrimentul Serbiei Ortodoxe, NATO însăși a intervenit în 1999 (martie-iunie) și cu interminabile bombardamente criminale împotriva Serbiei, care a rezistat luni întregi… i-au distrus forța militară și au forțat-o să se retragă din leagănul său istoric, Kosovo, pe care l-au predat albanezilor kosovari musulmani, umplând Balcanii cu noi protectorate latino-francice independente, americano-europene, papistașe și musulmane, care au încercuit Serbia Ortodoxă, dar și Grecia care pendula între Est și Vest.
Cea din urmă, ca membru al alianței occidentale, a facilitat operațiunile militare, însă cu infailibila sa conștiință populară s-a poziționat de partea sârbilor ortodocși care se apărau.
Încurajarea, de netăgaduit, a Vaticanului adresată ambasadorilor țărilor occidentale prin gura Papei polonez Paul al VI-lea, a fost înregistrată și salvată (păstrată) de un europarlamentar elen: „Înarmați musulmanii și dezarmați-i pe sârbii”.
Ceea ce reprezintă Kosovo pentru sârbi, ca leagăn național și creștin al lor, același lucru reprezintă și Ucraina, Kievul, pentru ruși.”
Protopresviter Theodoros Zisis, profesor emerit al Facultății de Teologie – Universitatea Aristotelică Salonic.
Presa Liberă Online 