Ionuț Țene: Demitizarea istoriei, filmului și literaturii române duce la defetism în caz de război!

Zilele acestea românii se uită cu admirație și interes la poporul vecin ucrainean, care se luptă eroic împotriva Armatei Roșii. Soldații ucraineni, deși inferiori numeric, rezistă curajos, deocamdată, în fața colosului rus. Nu le este frică de moarte și oferă lumii un exemplu pozitiv despre cum se apără patria în pericol și cum se rezistă în fața agresorului. De ani de zile în Ucraina orele de istorie națională, educația patriotică și eroii națiunii sunt promovate și puse la loc de cinste (e adevărat și trist persecutând totuși școala și biserica în limba română sau maghiară din această țară). Și în prezent se văd roadele educației eroismului, care au transformat Ucraina în media occidentală într-o staniță a Europei civilizate, libere și democrate, care pună stavilă expansiunii rusești. În Ucraina, personaje ca Hmelnitki, Skoropadski, Petliura sau Bandera sunt eroi naționali și au dedicate zile naționale. În schimb în România, în urma unui sondaj recent doar 26 la sută dintre români în caz de agresiune armată ar lua arma în mână să-și apere țara. Doar 26% din români ar rămâne în țară ca să o apere în cazul unui conflict militar, se arată într-un sondaj realizat de Grupul de Studii Socio-Comportamentale Avangarde. De altfel se vede în aceste zile ”patriotismul” unora, cum au crescut cozile la pașapoarte, cu 450 la sută față de anul trecut pentru a pleca în Occident în caz de pericol de război? Frica și panica au dus la cozile la ulei și la ”miercurea neagră” la benzinării. Acest ”defetism românesc” în fața unei posibile agresiuni militare are rădăcini adânci, de circa 30 de ani. Sociologul Alfred Bulai are dreptate când spune: „Uite-te la filmele de după Al Doilea Război Mondial. Filmele istorice erau extraordinar de multe și acum sunt multe. Uite-te la filmele americane la care ne uităm cu plăcere. E vorba de eroi acolo în cele mai multe cazuri: polițistul, militarul luptă cu teroristul. În ultimii 32 de ani, nu au fost filme istorice! Decât două, trei din alea cu cât de rău a fost în perioada comunistă. A fost „Restul e tăcere”, excelent film, despre începuturile cinematografiei, dar filme despre istoria națională care au rol de mobilizare, de cultivare a spiritului național nu avem. Tinerii nu au avut această deschidere.” Trebuie schimbată paradigma, de la demitizare la pedagogia eroismului național.

În primul rând, după 1990 presa și televiziunea au refuzat educația patriotică și au oferit false valori, un fel de contra-cultură a manelelor și dezintegrării morale. În emisiunile mondene și de divertisment, tot ce este românesc, în subsidiar ”pute” sau este de ”rahat”. Această neîncredere în valorile și puterile noastre s-a promovat la toate nivelurile societății, în coroborare cu corupția politicienilor aflați pe statele de plată ale companiilor străine sau în anticamera ambasadelor, ca oficine economice pentru interesele marilor puteri. Distrugerea valorilor naționale este consecința defetismului de azi. În ultimii 15 ani s-au scos și minimizat orele de Istoria României din programa școlară. S-a ajuns la o oră de istorie pe săptămână și aceea este mai mult despre civilația universală, minorități și trecutul marilor imperii, decât despre lupta poporului român pentru libertate, unitate și ca scut al civilizației europene. Tineretul de azi nu-și mai cunoaște și recunoaște trecutul național și eroii care au stat de pavăză în fața barbariei, apărând Europa civilizată și democrată de azi. Demitizarea istoriei românilor a devenit un ”cult” demistificator promovat de numeroși profesori de istorie și, din păcate, parțial, și de edituri majore (vezi Humanitas). Cel mai promovat istoric român e ”demitizantul” Lucian Boia și asta spune totul, iar primii noștri domnitori, desigur, trebuie să fie neapărat ”cumani” după Djuvara, Doamne Ferește să aibă cumva origini valahe? Și ne mai mirăm că unii tineri nu vor să lupte și să moară pentru țară în caz de invazie străină? Eroismul se cultivă așa cum se face în filmele americane sau britanice. La noi după 1997 nu s-a mai realizat un film despre război și despre eroismul militarilor români de-a lungul istoriei și, mai ales, din războiul de independență și din cele două războaie mondiale. Și acum canalele de televiziune oferă românilor tot aceleași filme care ne plac, și nu ne plictisesc, ale mult ”hulitului” Sergiu Nicolaescu. Culegem azi roadele unui defetism național de circa 25 de ani și ne mai mirăm că tinerii nu vor să ia arma în mână pentru a apăra țara, democrația, libertatea și Europa unită? Fără rădăcini și tradiții un popor nu are cum să reziste în furtuna istoriei. Trebuie să trecem de la ”cancel culture” la o pedagogie națională. Cinematografia noastră, cu mici excepții, unele notabile, este în general despre avort, cerșetori, înjurături, fufe, popi catherisiți și miliardari manelizați, desigur premiate internațional. Este nevoie, ca de oxigen acum, să se producă filme despre eroismul luptei de eliberare națională, a rezistenței anticomuniste, despre marile personalități care au dus la unirea și independența românilor, un popor care a apărat Europa catedralelor și bibliotecilor. Este nevoie să avem măcar două ore de istoria României pe săptămână în școli și, mai ales, despre trecutul eroic al românilor. Vorba cântecului lui Horia Stoicanu: ”Popoarele de servitori/nu au arme și nici luptători”.

De circa 20 de ani, BOR este lovită în toate felurile, atât în emisiuni de divertisment cât și de unele partide politice, deși s-a văzut azi că este cea mai importantă instituție umanitară a românilor, construiește spitale, azile și a oferit zilele acestea cele mai multe ajutoare refugiaților ucraineni dintre toate instituțile naționale. Biserica trebuie să fie respectată, că aceasta oferă imboldul, suportul moral și speranța Învierii soldatului român care va lupta pentru țară, pe Prut sau pe Nistru ca Europa să existe independentă, unită și democrată. Pe de altă parte, în ultimii ani, din păcate, ong-uri isterizate și instituții care au rolul de a destructura sentimentul național atacă marii poeții români, care reprezintă conștiința națională a neamului nostru. Nu poți să interzici în spațiul public cei mai mari poeți români moderni și contemporani (Eminescu, Goga, Crainic etc.) pe criterii de incorectitudine politică, poeți care insuflă patriotism și mândrie națională, dar, apoi, ca șef de stat, șefi de armată sau de parlament – să le ceri românilor entuziasm patriotic și să moară cu arma în mână împotriva agresorilor. România este singura țară din Europa, în care mari poeți români sunt făcuți ”criminali de război”.
În România, vectorii publici (jurnaliști și editorialiști) care vorbeau în ultimii ani despre educația națională și cultura patriotică, despre trecutul nostru de jertfă, au fost cei mai ”executați” de presa mainstream, instituțiile de stat și ong-uri. În ultimii ani s-a dus o politică sistematică de destructurare a moralei naționale și creștine, precum și de eradicare a rădăcinilor culturii naționale și a tradițiilor. Și ne mai mirăm că românii se tem sau pur și simplu nu știu datorită defetismului de stat ca să ia arma în mână să apere țara în caz de agresiune. Lăsați marii poeți români contemporani în pace, introduceți ore mai multe de istorie românească, săptămânal, în școli, produceți filme despre eroi români și trecutul de luptă, încurajați editurile să publice cărți de pedagogie națională și morală, promovați politicieni patrioți care să arate demnitate în fața ucazurilor și intereselor străine. Statul trebuie să încurajeze scriitorii români să scrie opere de referință despre trecutul nostru, sfinții închisorilor, să se investească în capitalul și firmele românești și, abia atunci, veți vedea roadele din sondaje, că 95 la sută dintre români vor să fie în linia întâi ca să apere țara împotriva agresorilor, iar România să devină ceea ce a fost de-a lungul istoriei: un scut de apărare a civilizației europene și democrației. Statul român trebuie să se reinventeze și să refacă legătură dintre pământul românesc și cer. Românii trebuie să simtă din nou ceea ce au de apărat, ”glia strămoșească și sufletul”, că țara este a lor și că ”râul, ramul” ne este prieten pentru vecie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s