Premiul „Restitutio. Brâncuși” înmânat sculptorului Maxim Dumitraș, la Târgu Jiu

Astăzi, la Târgu Jiu, în cadrul „Colocviilor Brâncuși”, manifestare culturală dedicată împlinirii a 65 de ani de la trecerea în eternitate a sculptorului Constantin Brâncuși, a fost înmânat Premiul „Restitutio. Brâncuși” 2022, sculptorului bistrițean Maxim Dumitraș, unul dintre cei mai importanți artiști contemporani din România.

Prezent la Târgu Jiu, cu ocazia manifestărilor derulate sub genericul Colocviilor Brâncuși, artistului bistrițean Maxim Dumitraș i-a fost înmânat de către Marinela Strîmbulescu, vicepreședintele Asociației cultural-istorice Pleniceanu și sculptorul Vlad Ciobanu, Premiul „Restitutio. Brâncuși”, oferit anual, celor care prin activitatea lor contribuie la popularizarea operelor și personalității sculptorului Constantin Brâncuși.

În egală măsură, Maxim Dumitraș este constructorul filosof, constructorul psiholog, constructorul manager, înzestrat cu o tenacitate extraordinară, fiind un model demn de urmat, nu doar ca sculptor. Îl felicităm pentru întreaga activitate culturală, pentru spiritul neobosit și stăruința cu care Maxim Dumitraș ne învață în fiecare zi că limitele există doar în noi”, a spus Marinela Strîmbulescu, cu ocazia înmânării Premiul „Restitutio. Brâncuși”.

Maxim Dumitraș este, desigur, un artist aflat la apogeul carierei, cunoscut și peste hotare, dar ceea ce îl deosebește de alți contemporani este ideea transpunerii matricei identitare prin înființarea unui muzeu de artă comparată, la Săngeorz-Băi (locul unde s-a născut şi trăieşte). Arta comparată semnifică aducerea trecutului prin prezența obiectelor etnografice, cu vechime de sute de ani, alături de obiectele contemporane pentru a le valorifica pe cele dintâi și a asigura o comunicare permanentă a trecutului cu prezentul.

La patru kilometri de staţiunea Sîngeorz-Băi, pe un pământ primit de la tatăl său, Maxim Dumitraşa mai crest o minune. A amenajat şi un sat artistic, primul din România. „Oriunde se pot întâmpla lucruri minunate. Nu există centru şi marginea. Asta e sursa mea de inspiraţie şi asta pot să fac eu pentru comunitatea în care trăiesc, spune artistul. Eu am copilărit aici. M-am întors după 20 de ani cu tata, iar păduricea de mesteceni era de o jumătate de metru. Niciodată nu au crescut mesteceni în zona aceasta. Am văzut păduricea şi i-am cerut tatei terenul să fac un sat artistic. S-a bucurat că mă întorc înapoi, mi-a dat terenul şi mi-a zis să fac ce vreau cu el. Atunci le-am dăruit artiştilor pământul cu condiţia să îşi facă o casă de creaţie, nu cabane pentru chefuri. Şi-au construit căsuţa. Încercăm să punem pe harta ţării un sat artistic, un muzeu de land art şi să începem să construim artă, să trăim în contact direct cu natura, cu ciupercile, cu ceaiurile, cu tot ce e mai frumos pe pământ, o terapie. Satul e conceput şi pentru ca omul care vine în staţiune să îşi bea apa minerală să facă un circuit până la muzeul din deal , la satul artistic, să stea de vorbă cu artiştii, să se facă obiecte din ceramică pe care omul să şi le construiască, iar după 15 zile când pleacă acasă, obiectul să fie ars şi să-l poată lua cu el. Încerc să fac aici un muzeu cu filmele şi fotografiile cu tot ce s-a făcut în aceşti ani. Aici sunt lucruri care dispar, crengi de copac, fân, lucrăm numai cu materiale din natură. În jurul casei de creaţie sunt mulţi copaci „dirijaţi” să crească în aşa fel încât să devină opere de artă.

Îmi plantez copacul, iar în timp ce creşte, îmi dirijez lucrarea. Iau creanga, o răsucesc şi fac un obiect care trăieşte pe picioarele lui 30-40 de ani, după care iau un detaliu şi îl duc în interior şi-i dau o altă viaţă după moartea lui. Aici, de exemplu, e o sculptură care se numeşte trecere. E un personaj care trece printr-o cruce orizontală-verticală, trece, dar nu moare, se duce spre cer. Când se maturizează copacul îşi va lua această cruce şi o va duce în spate. Este o idee sculpturală.  În pădurea aceasta, eu am o sută de lucrări. Eram copil când căutam crengi prin pădure, îmi imaginam că e o gimnastă, că e altceva. A trecut timpul, mă reîntorc la copilărie şi îmi cresc singur sculpturile”, mărturisește Maxim Dumitraș despre rostul și locul de acasă.

„Premiul „Restitutio. Brâncuși”, acordat în acest an lui Maxim Dumitraș, este un semn al normalului în care arta, în general, sculptura românească, în mod deosebit, trebuie să respire. Conform Statutului, Asociația Pleniceanu instituie și conferă premii personalităților culturii și istoriei pentru activitățile depuse, acordând din anul 2019, cu ocazia Zilei Naționale Brâncuși, Premiul „Restitutio. Brâncuși”, celor care prin activitatea lor contribuie la popularizarea operelor și personalității sculptorului gorjean”, ne-a declarat Andrei Popete Pătrașcu, președintele Asociației.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s