Se împlinesc în acest an, pe 10 septembrie, 150 de ani de la moartea în localitatea Baia de Criș din Munții Apuseni, a eroului național Avram Iancu, conducătorul Revoluției de la 1848 din Transilvania.
Născut în anul 1824 în localitatea Vidra de Sus din Munții Apuseni și având o situație materială bună, Avram Iancu a urmat clasele elementare la Abrud, iar gimnaziul la Zlatna și la Liceul Piarist din Cluj. Mai târziu se va înscrie la Facultatea de Drept din Cluj, absolvind-o în anul 1845 cu calificativul „eminent”.
Cu toate acestea, cererea de practicant în avocatură îi va fi respinsă deoarece nu avea origini nobile, iar acest fapt îl face să se înscrie cancelarist la Curtea de Apel a Transilvaniei de la Târgu Mureș.
În preajma izbucnirii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, Avram Iancu făcea parte din elita intelectualităţii transilvănene care lupta pentru emancipare socială şi naţională a românilor. În timpul Revoluţiei de la 1848, a fost conducătorul moților din Munţii Apuseni, cu ajutorul cărora a organizat apărarea în acea zonă. El a respins multe atacuri ale armatei maghiare care erau superioare atât ca număr, cât şi ca armament, câștigându-şi astfel numele de „Crăișorul munţilor“.
După înfrângerea revoluţiei, Avram Iancu a plecat la Viena ca să ceara împăratului drepturi pentru românii din Transilvania, însă s-a întors acasă fără să primească altceva decât promisiuni din partea austriecilor.
Dezamăgit de aceasta Avram Iancu se va îmbolnăvi, iar în dimineața zilei de 10 septembrie 1872, va fi găsit mort pe prispa casei brutarului Ioan Stupină din Baia de Criș. A fost înmormântat la data 13 septembrie 1872, la Țebea și pentru a-i anunța moartea, moții au tras clopotele bisericilor din zonă, timp de trei zile și trei nopți, iar la înmormântarea ce a avut loc sub Gorunul lui Horea de la Țebea au participat mii de oameni din toate colțurile Transilvaniei.
Testamentul lui Avram Iancu
„Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acum, durere, fără mult succes, dar tocma acum cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea. Un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc dară şi hotărât să dispun ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii şi întru ajutorul înfiinţării unei academii de Drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii noi. Câmpeni, 20 decebrie 1850, Avram Iancu, avocat.”
Din anul 2016, „pentru cinstirea în mod deosebit a memoriei lui Avram Iancu (1824-1872), considerat cel mai mare erou naţional al românilor din Transilvania, cu merite excepţionale în afirmarea identităţii şi a drepturilor naţionale pe teritoriul strămoşesc, fostul conducător al revoluţiei române din 1848-1849 din Transilvania este declarat «Erou al Naţiunii Române»”.
Presa Liberă Online 